
În genunchi
Anul nou a venit iar suporterii Argeşului n-au prea multe motive să fie optimişti. Gândul care mă consola pe mine la un moment dat, că mai rău de atât nu se poate, s-a cam dus şi acela. 2009 a fost cu siguranţă cel mai negru an din istoria de 56 de ani a echipei, nimeni nu cred că-şi va dori să-şi amintească de el. La începutul lui, după un tur de excepţie încheiat cu 27 puncte şi victorii extraordinare în Giuleşti sau la Vaslui şi acasă cu Galaţiul, nimeni n-ar fi prevăzut dezastrul care urma. Din Liga 1 puţini îşi vor aminti meciul de acasă cu steaua, sau victoriile cu rapid şi dinamo. Toţi vor ţine minte în schimb imaginea puşcăriaşului ieşind seara de la audieri de la DNA, sau a prietenului său şef al arbitrilor, cu jacheta peste cătuşe.
Vara a venit şi a trecut, doar transferul şi sfidarea spurcatului au mai scos clubul din anonimat, toată lumea fiind convinsă că ne-am meritat soarta. Începutul ligii secunde a fost catastrofal, am adunat câteva puncte în tur şi am încheiat în genunchi, cu 3 înfrângeri consecutive. Pentru mine, singurul moment cu adevărat frumos din 2009 a fost victoria de la Mioveni, desprinsă parcă dintr-o carte de basme, poate singura poveste alb-violetă cu final fericit din acest an.
2010 aduce cu el doar nori negri. Jucătorii nemulţumiţi, fără antrenor, staff tehnic sau conducere, avem reţeta către ligile şi mai inferioare ale mizeriei de fotbal românesc. Norocul nostru ar fi punctele adunate în tur şi valoarea ridicată a fotbaliştilor pentru nivelul ligii secunde. Pentru mine soarta lui FC Argeş din aceste momente e o lecţie de viaţă, cât rău poate face un singur om…
Pentru voi, puţinii alb-violeţi care aţi mai rămas vă urez numai de bine şi sănătate, iar la sfârşit aş mai adresa o rugăminte în gol: “VINDE ECHIPA !!!”
Anul nou a venit iar suporterii Argeşului n-au prea multe motive să fie optimişti. Gândul care mă consola pe mine la un moment dat, că mai rău de atât nu se poate, s-a cam dus şi acela. 2009 a fost cu siguranţă cel mai negru an din istoria de 56 de ani a echipei, nimeni nu cred că-şi va dori să-şi amintească de el. La începutul lui, după un tur de excepţie încheiat cu 27 puncte şi victorii extraordinare în Giuleşti sau la Vaslui şi acasă cu Galaţiul, nimeni n-ar fi prevăzut dezastrul care urma. Din Liga 1 puţini îşi vor aminti meciul de acasă cu steaua, sau victoriile cu rapid şi dinamo. Toţi vor ţine minte în schimb imaginea puşcăriaşului ieşind seara de la audieri de la DNA, sau a prietenului său şef al arbitrilor, cu jacheta peste cătuşe.
Vara a venit şi a trecut, doar transferul şi sfidarea spurcatului au mai scos clubul din anonimat, toată lumea fiind convinsă că ne-am meritat soarta. Începutul ligii secunde a fost catastrofal, am adunat câteva puncte în tur şi am încheiat în genunchi, cu 3 înfrângeri consecutive. Pentru mine, singurul moment cu adevărat frumos din 2009 a fost victoria de la Mioveni, desprinsă parcă dintr-o carte de basme, poate singura poveste alb-violetă cu final fericit din acest an.
2010 aduce cu el doar nori negri. Jucătorii nemulţumiţi, fără antrenor, staff tehnic sau conducere, avem reţeta către ligile şi mai inferioare ale mizeriei de fotbal românesc. Norocul nostru ar fi punctele adunate în tur şi valoarea ridicată a fotbaliştilor pentru nivelul ligii secunde. Pentru mine soarta lui FC Argeş din aceste momente e o lecţie de viaţă, cât rău poate face un singur om…
Pentru voi, puţinii alb-violeţi care aţi mai rămas vă urez numai de bine şi sănătate, iar la sfârşit aş mai adresa o rugăminte în gol: “VINDE ECHIPA !!!”













