Poate l-ati recunoscut pe cel care a descoperit si a lansat în fotbalul mare sute de jucători, Antrenorul Emerit Leonte lanovschi.
S-a născut la 14 martie 1926 la Chisinău, dar, în urma războiului sovieto-german din 1940, a venit pentru totdeauna dincoace de Prut, stabilindu-se la Craiova, pentru putină vreme. La 18 ani a început să joace fotbal la FC Craiova. A mai jucat la Dunărea Craiova si Craiovita. După numai 8 ani, la 13 octombrie 1948, vine la Pitesti pentru totdeauna. Mutarea în capitala Argesului s-a făcut tot sub impulsul fotbalului, Ianovschi transferându-se, la 22 de ani, în echipa fanion a Pitestiului, Sporting Club. Aici i-a găsit pe viitorii săi colegi si prieteni: Pericle, Ciobănea, Eddy Bretto, Lotta, Sandu Vasile, Serban Ionescu, Viespescu si altii.
A intrat în echipă ca mijlocas, fostul său coechipier Pericle socotindu-l drept unul dintre cei mai valorosi din acea vreme. A jucat când a fost nevoie. Sobru, calm, bun tehnician, cu o rezistentă deosebită, Leonte lanovschi a avut o prezentă aplaudată pentru această perioadă. Astfel, de la înfiintarea echipei Dinamo Pitesti, în anul 1953, trece la aceasta, împreună cu: Marinică Maier, Burcă, Dinică si Constantinescu, unde va rămâne până în anul 1958.
Desi la o vârstă când putea să mai joace, Leonte lanovschi si-a pus ghetele în cui si s-a apucat din nou de treabă. Incercând să pregătească generatii de fotbalisti care să asigure o mai mare labilitate fotbalului argesean. A început cu juniorii, apoi cu echipa de tineret, ajungând si la prima echipă (în perioada în care Dinamo Pitesti obtinea primele succese internationale, în Cupa Oraselor Târguri) în sezonul 1966/1967 si în anul 1969 (când, împreună cu antrenorul principal, Constantin Tească, a contribuit la salvarea echipei de la retrogradare iminentă). Ca antrenor al echipei de juniori si tineret, Leonte lanovschi a avut următoarele rezultate: un titlu de campioană a tării cu FC Arges, trei locuri 3 la tinere sperante, trei locuri 3 în campionatul national de juniori, de sapte ori pe primul loc în seriile în care a activat în campionatul national de juniori.
In anul 1973, sub conducerea lui nea Lenci, echipa de juniori FC Arges a câstigat turneul international din Iugoslavia, în anul 1974, Cupa Panoniei (unde au participat echipele nationale ale Cehoslovaciei, Serbiei, Ungariei si Croatiei) si un alt turneu international la Horzov.
In decursul celor 39 de ani de muncă asiduă cu copiii si juniorii din Pitesti, singurul antrenor emerit din fotbalul argesean a descoperit, format si lansat în fotbalul mare (Divizia A) 54 de jucători, dintre care 11 au devenit internationali A, 10 internationali olimpici si 27 internationali de juniori.
Dintre jucătorii crescuti si lansati de nea Lenci îi amintim pe: Dobrin, C. Radu, Olteanu, Prepurgel, Stefanescu, Nita, Cîrciumărescu, M. Zamfir, Toma II, Ralea si Turcu.
Un număr de 24 de fosti elevi de-ai săi sunt astăzi profesori de educatie fizică (unii chiar antrenori: Dobrin, Cîrstea, C. Radu, Cîrciumărescu, Stancu, Radu III), 15 sunt profesori de alte specialităti, 21 sunt ingineri, 4 doctori si 7 economisti.
O binemeritată răsplată pentru munca depusă peste trei decenii pe terenul de fotbal a constituit-o conferirea titlului de antrenor emerit, la 7 ianuarie 1983.
Neastâmpărat si plin de viată, nea Lenci a sfidat legile biologice si sociale, neputând sta la pensie decât câteva luni. După ce a mai venit ca secund la echipa mare si apoi din nou la juniori, a pregătit o scoală de fotbalisti proprie, o scoală la care copiii vin din plăcere si de la care vor pleca, suntem siguri, câtiva viitori mari fotbalisti ce vor călca pe urmele antrenorului lor, astăzi un bunic sfătos, dar la fel de neînduplecat ca si ieri.
- De ce, nea Lenci, nu poti sta acasă, linistit?
- Pentru că iubesc fotbalul si sunt mândru că-l servesc de peste 50 de ani. Antrenorul trebuie să aibă fortă de convingere si arta să-i facă pe copii, juniori si tinerii fotbalisti să dăruiască totul, pentru a atinge cele mai înalte trepte ale măiestriei sportive.
- Cum ai reusit d-ta si cum reusesti si acum să-i faci pe copii să înteleagă acest minunat joc, fotbalul?
- Trebuie să-i fac să repete totul de sute de ori, de mii, de zeci de mii de ori, as putea spune că cei mai buni ating cifra de milioane. Trebuie să-i fac să învete să facă cu mingea ce se poate imagina. Nu pun tehnica în opozitie cu pregătirea fizică, dar mingea trebuie să devină parcă prelungirea piciorului lor, să devină parte integrantă a corpului lor. Acum, ca si în viitor, fotbalul se va dezvolta în permanentă, tacticile de joc se vor schimba, jucătorii vor alerga mai repede, mai mult, vor sări mai sus, însă tehnica si inteligenta de joc vor rămâne la baza jocului; fără aceste două componente esentiale nu se poate obtine mare lucru. Adevăratul jucător de fotbal este acela fată de care mingea si jocul nu are secrete.
Asigur pe orice copil sau junior care vrea să realizeze ceva în fotbal că numai talentul, oricât de mare ar fi el (dar fără el nu se poate), nu este suficient. Iar de la rigorile antrenamentelor nu poate face exceptie nimeni, chiar dacă ar fi printre cei mai buni din lume. Intrebati-l pe maestrul emerit al sportului Nicolae Dobrin. Eu după acest principiu m-am condus si mă conduc.
Antrenorul care a hotărât să modeleze un jucător din punct de vedere fizic si tehnico-tactic trebuie să-l modeleze si din cel psihologic. El trebuie să se concentreze asupra unei activităti lungi, minutioase si bine gândite în care a doua sarcină, pregătirea psihologică, poate fi de multe ori mai dificilă ca prima. Dar fără rezolvarea ei este imposibilă realizarea unor performante înalte. Pentru cele de mai sus, antrenorului i se cer: un nivel ridicat de cunostinte generale si speciale, optimism, exigentă, simtul răspunderii si al echitătii, al ordinii, disciplinei si respectului reciproc, omenie, nici un fel de concesie în fata muncii.
- Iată că ati ridicat o serie de probleme de o deosebită Importanta atât pentru copiii care vor să devină fotbalisti, cât si pentru jucătorii care asteaptă să schimbe mingea cu banca antrenorului. Acum, când ati revenit, ce ne puteti spune despre felul cum i-ati urmărit, dojenit si apreciat pe fostii dumneavoastră elevi, care acum sunt si ei oameni mari?
- Eu i-am considerat ca si copiii mei, oameni care mi-au încântat privirile în antrenamente si jocuri. Dar, băietilor mei nu le-am spus-o prea des. Ei sunt oameni care au hotărât soarta a zeci si sute de meciuri din copilărie până la majorat si poate cariera mea. Goana asta neîntreruptă, neobosită pentru depistarea de noi talente, instruirea si lansarea lor în marele circuit fotbalistic mă pasionează permanent, constituind sensul vietii mele. Principiul căruia îi rămân credincios este dum spiro spero, iar perseverenta, încrederea în jucător si răbdarea sunt unele din secretele meseriei mele.
O meserie pe care Leonte lanovschi, aflat de peste cinci decenii la Pitesti, a reusit s-o transforme într-o adevărată artă. O artă pe care noi, pitestenii, atât cei tineri, cât si cei mai vârstnici am văzut-o de atâtea ori prin exprimarea din teren a băietilor săi.
Fotbalul a însemnat totul si pentru nea Lenci. Astăzi, în zilele în care n-are de lucru cu noii săi elevi, merge de la club la Oficiul de sport sau pe Strada Mare. Se opreste aproape la fiecare pas, depănându-si amintirile cu aceeasi plăcere în fata oricui, cunoscut sau necunoscut.
Intâlnindu-l astăzi pe cel care a pus umărul poate mai mult decât s-a recunoscut la obtinerea performantelor de altădată ale fotbalistilor pitesteni, se cuvine să-i dăm binete si să-i urăm sănătate si putere de muncă.
Putini antrenori ca Leonte lanovschi au fost sau mai sunt în România, pe când la Pitesti este un unicat cu care ne mândrim si pe care-l respectăm. Bucuria lui cea mai mare este patima pe care a transmis-o celor doi fii ai săi: Leonte-junior, unul din cei mai buni antrenori de tenis de câmp din tară, si Mihai, cel care a urmat într-un fel tatălui, rămânând lângă terenul de fotbal din Trivale, ca sef al Centrului de copii si juniori al Clubului FC Arges. De la Mihai lanovschi asteaptă ''tânărul'' nea Lenci alti fotbalisti de mare talent lansati în fotbalul mare si nu a avut prea mult de asteptat. Acum nea Lenci îl are si pe nepotul său care se ocupă de pregătirea copiilor si juniorilor la FC Arges.
Si astăzi nea Lenci, la cei 82 de ani ai săi, urcă sâmbăta dealul la stadion pentru a-i urmări pe cei care astăzi apără culorile echipei căreia i-a dăruit tot ce a avut mai bun: muncă, tinerete, pasiune, dragoste, pricepere. Iar pe stradă întâlnindu-l rămâne acelasi interlocutor agreabil.
Inapoi
